LITERATURĂ,CRITICĂ ŞI ATITUDINE

PROFESOR DOCTOR ADRIAN BOTEZ

Născut pe 10 noiembrie 1955, la Gura Humorului, judeţul Suceava.

Doctor în ştiinţe filologice - cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia eminesciană (coord. ştiinţific: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA, de la Univ. “Al.I.Cuza”-Iaşi). Actualmente: prof. la Colegiul Tehnic “Gheorghe Balş”-Adjud.

În 1999, fondează şi devine redactor coordonator al revistei bianuale CONTRAATAC - revistă de educaţie, cultură şi literatură, pentru elevi şi profesori - îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice. Ediţie on-line – Contraatac – revistă de cultură şi de atitudine creştină

CĂRŢI PUBLICATE

PLACHETA DESPRE ADRIAN BOTEZ CEASURILE VECHI BAT MEREU ORA UNU (ADRIAN BOTEZ ŞI LITERATURA EXILULUI ÎN PATRIA SA, LIMBA ROMÂNĂ)





NORMALITATEA REACŢIONARĂ: SINERGIA SCRIS-FĂPTUIRE-FIINŢARE COSMICĂ, LA GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION NECULCE -pentru o noua hermeneutică, aplicată asupra textelor cronicarilor moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce - ...S-ar pune întrebarea (devenită oarecum legitimă, în aceste vremuri, când, din manualele elevilor şi din cursurile studenţilor, din mentalul românilor – se scoate tot trecutul României...de până la blestematul „decembrie 1989”): „*De ce umblăm, noi, subsemnatul, după <<potcoave de cai morţi>>, şi ne ocupăm de nişte chipuri <<afumate>>, precum <<cronicarii Moldovei>>, din veacul al XVII-lea/al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce?!” De ce?! Pentru că ei TREBUIE* socotiţi ca făcând parte (precum toţi Voievozii Sfinţi şi Martiri, precum Voievodul Eminescu sau Voievodul Codreanu!) din Logos-ul Întemeietor şi Mântuitor al Românilor! Ei sunt (alături şi dimpreună cu toate Geniile Ocrotitoare de Logos/Nomos Artistic-Valah) Ctitorii Logos-ului (Artistic!) Scris/Exorcizator-LITURGIC, al Duhului Valahilor... – chiar dacă, fireşte, strămoşii TRACI ştiau şi ei să scrie, şi încă din adâncimi de timp insondabile!.....^{Carte noua} Continuare>>>> prof. dr. Adrian Botez 11.03.2012
ROŞIA MONTANĂ ŞI SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE ROMÂNEŞTI ...Când vine vorba de Roşia Montană (şi, zilele astea, oare, când nu vine vorba de...?) - toţi jurnaliştii TV şi toţi politicienii români o fac pe proştii. Ocolesc, cu grijă şi cu premeditare infracţională – esenţa problemei „*Roşia Montană”. Până şi paiaţa sfertodoctă, de la Antena 3* („*de la miezul nopţii”), Mircea Badea, este pusă în mişcare de acest resort al trădării naţionale, prin subminare premeditată a economiei naţionale româneşti: „Mă interesează spre deloc problema Roşiei Montane. Este treaba celor de acolo, de la Roşia Montană. Să facă ĂIA referendum!”. Continuare 25.10.2013 REVELAŢII CLANDESTINE ŞI ISTORIE PSEUDO-VINOVATĂ, EXORCIZATE PRIN ANISTORIE MISTICĂ ŞI ORIGINARITATE EXTATICĂ: „SUBSTANŢE INTERZISE”, DE LIVIU IOAN STOICIU*
După Poemul animal (Călăuza, 2000), pe care l-am considerat, în mod constant, volumul de cotitură al lui LIVIU IOAN STOICIU – volum în care, pentru prima oară, se produce ruptura, fermă şi definitivă, de orice formă de postmodernism [1] sau de personalism [2] implicit - poetul adjudean îşi încearcă, cu scepticism şi luare-aminte, căile de evoluţie ulterioară. Volumele La plecare ( Editura Vinea, 2003), pam-param-pam (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006), sau Pe prag/Vale-Deal (Editura Cartea Românească, 2010) pot fi înscrise, fără mari dificultăţi de clasificare, în neomodernismul [3] metafizic (în care locul „trecutului exemplar” istorico-terestru este luat de copilărie, ca stare de exemplaritate, tânjind după originaritate) –, ba chiar anunţă glisarea spre un trasmodernism prudent. În schimb, cel mai recent apărut volum, Substanţe interzise [4] , se înscrie, fără dubiu şi definitiv, probabil - în transmodernismul liminal [5] . continuare 25.10.2013
SUFLETELE MORŢILOR NING sufletele morţilor ning alb – ning sever – ca o condamnare definitivă – la moarte – asupra pământului “*n-ai fost în stare să* *ţii – călare pe tine – decât* *păcatul – şi eşti negru* *degeaba: doar pentru că ai* *ucis armonia - iubirea şi rima* *(mai departe – de fapt – nici n-ai unde* *merge cu crima…):* *te-au părăsit – astfel* *întâi păsările – copleşindu-ne* *dincolo – cu roire de* *îngeri… – munţii erau* *deja înclepsidraţi – unul cu altul* *vorbiţi – unul prin gura celuilalt* *suiţi - încălecaţi peste gard: nu le mai* *rămânea decât să-şi ridice de jos* *cuşmele căzute – de atâta* *gălăgie a călugăritelor* *flori – şi a gheţurilor care se rupeau şi* *lunecau de pe* *umerii obrajilor dumiritei* *firi a văzduhului – luând cu ea* *nostalgică amintire a Duhului – păpădia* *pufului…* *…apoi – cântăreţii cei drepţi* *copacii izvoarelor – cu tot cu* *nervurile sorţii - s-au aburcat în* *simfonia Sfântului* *Dirijor – petale albe într-un pom* *atotroditor* *…oamenii…oamenii - pentru că* *te-au văzut şi – totuşi* *te-au crezut pe cuvânt – ei* *de mult şi pentru albă* *vecie – ei nu mai vor* *nimic – ei – deci* *întru nimic şi deloc - nicăieri nu mai* *sânt…” …ninge-n pustiu – ninge înverşunat – ninge decis şi final - ninge mărunt – ninge lumina întunericului celui mai lucid şi mai crunt **
DOINA FRUNZEI GALBENE frunză galbenă pe ram suspinând amurg de lume unde-am fost şi unde stam e acum pustiu de strune au cântat mii lăutari astă vară şi-ncă-o vară îmblânzit-am icusari în palmele de ocară frunză ruginie-n apă trec turmele şi s-adapă dar nimeni aici nu ştie să-mi aprindă o făclie... făclioara dorului pe prundul pământului la izvorul muntelui la urcuşul fratelui... frate – frunză scuturată m-a răpit cel râu la vale viaţa mi-e viţă uscată luna-n stele – doina-n jale! ...şi-am tocmit alt frăţior să-mi ţină feştila dreaptă dar de-o fi ca să nu mor beznă-n lume - umbră-n faptă: roagă-te de moartea mea să fie lumină grea cât s-o poarte muntele şi s-o mute mumele după umbră – după umbră să se ţină câinele să nu-mi piardă urmele după umbră – după umbră... ascultaţi căţei de-afund cum ghicesc toţi dor mărunt - ...huiesc toţi pe drumul meu ce mi l-a dat Dumnezeu ...dalb e semnul: plec şi eu... ...nu-s nici spini şi nici sulfină numai colo o lumină nu-s nici scai şi nici răceală numai de vânt câte-o pală dar feştila nu se-nclină ajunsă la rădăcină: pălălăi - din când în când cresc - şi sufletul mi-e blând... ***
Articole publicate Recenzii Traduceri Statistici

Apariţii Noi

REVISTA CONTRAATAC NR.31
REVISTA CONTRAATAC NR.30
REVISTA CONTRAATAC NR.29
REVISTA CONTRAATAC NR.28

Despre principii:Dacă nu te-a învăţat nimeni, învaţă de la natură!

ARTICOLE

RECENZII

POEZII

ESEU