CARTEA VESTIND DIN TRECUT, DESPRE VIITOR: “AMINTIRI DINSAMSARA”,
de DAN SANDU [1]
Apărută la Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău,
în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri
din Samsara” (cu o întâmpinare prefaţatoare uluit-strategic
aşteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârneşte, ca mai toate cărţile sale,
probleme şi, deci, exerciţii de
inteligenţă, de conştiinţă - şi problematizări deosebit de grave. Motto-ul,
extras din Oana Orlea
[2]
(cea care „a învăţat meseria
de deţinută”! – cf. Ioan Cândea, Mântuirea prin
suferinţă, Alba Iulia, 2009), este
sugestiv, în acest sens: „Mă
îngrozeşte uitarea colectivă. A ţine minte nu înseamnă a te da cu capul de
pereţi în fiecare dimineaţă. A ţine minte înseamnă a-ţi trăi viaţa firesc, fără
a pierde vreo fărâmă din marile şi micile bucurii pe care ţi le oferă ea, dar
şi a şti, în sinea ta, că ştii şi a transmite mai departe. A poseda trecutul e
o formă de bogăţie care ne împiedică să pierdem sau să ne stricăm viitorul”.
Capcană: viitorul vine, legic, peste puterile noastre de a întrerupe
comunicarea temporalităţilor. Viitorul osmozează, treptat, cu trecutul, peste
capetele noastre – prin legea cosmică a Samsarei indice.
Numai un ignorant şi un om lipsit complet de spirit de observaţie, nu-şi
dă seama că volumul „Amintiri din Samsara”
se aseamană, într-un anume sens, cu...”Amintiri
despre viitor”, al lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre
civilizaţii terestre (cu obârşia în extraterestricitate, probabil...), aparent,
dispărute - dar cu elemente reiterate, parţial, în civilizaţia aşa-zis
„modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu
o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în
prezentul „contemporan”, ale unei „civilizaţii” pe care doar fraierii o mai
consideră ca fiind „definitiv revolută”...
…Definiţia pentru Samsara sau saṃsāra : “ciclul
de reîncarnări sau renaşteri din hinduism, budism, jainism, sikhism şi alte religii înrudite cu acestea.Termenul de „samsara” este strâns
legat de noţiunile de „avidya” şi „karman”. Samsara desemnează circuitul
existenţei în lume pe baza formulei naştere-moarte-renaştere. Potrivit faptelor
din viaţa anterioară, omul se reîncarnează, urmând ca şi după această viaţă să urmeze
o alta”
– cf. Mircea Eliade, Alchimie asiatică (Alchimia chineză şi indiană, Cosmologie şi
alchimie babiloniană), Humanitas, 1991.
…Începutul
volumului (volum de 86 pagini, cu 75 de poeme) conţine versuri
original-pregătitoare, pentru o parte a doua, care dă impresia de
postmodernism, de citare din presa antedecembristă…
De fapt, sunt
mesaje de avertisment, pentru nu doar o societate românească, în care toate o
iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei… – …ci, mai ales, pentru o
lume terestră contemporană, care se întoarce tot mai indiferentă şi
iresponsabilă, să deschidă şi să accepte noi temniţe, noi posibilităţi de
univers concentraţionar, “la lumina zilei” – în spatele acestor “realizări”
fiind forţe uluitor de lucide şi îmbinând făţărnicia cu o strategie
cinico-sadică, distructiv-apocaliptică de Duh, inversând, cu voluptate
infernală, toate preceptele creştine, primul şi cel mai important fiind însuşi
conceptul de “mântuire a omului”,
după care urmează cel de…”facere a lumii”
(mereu, dracul proclamă “Lumea Nouă”!
– a se vedea şi porecla Americii/SUA…) : “Din şcolile elementare/din licee şi/
facultăţi/trebuie înlăturaţi profesorii/de valoare/care se bucură de
popularitate…/Locurile lor trebuie ocupate/de oameni numiţi de noi,/având un
nivel de pregătore slab/sau mediocre” (Mântuirea omului, p. 40) – sau: “Trebuie ca la facultăţi/să ajungă
cu prioritate/sau în mod exclusive,/ cei care nu sunt interesaţi/să se
perfecţioneze//la nivel înalt,/ci doar să obţină/o diplomă” (cf. Facerea
lumii, p. 43) – adică, ATUNCI,
Petre Roman ori Samuel Bruckner-Silviu Brucan – iar azi, EBELE şi “anastasele”, “tălmăcenii” şi “botişii”, “ialomiţenii”
şi “tineii” (toţi având, în spate,
pe “baciul isăresc”, pe Cel cu Ochi de Sticlă!) . Da, noi,
subsemnatul, dăm mărturie că ultimii ani, cei din “noul mileniu”, înseamnă desfăşurarea,
cu deplin succes (nici iniţiatorii lui nu sperau la aşa “hal” de success…la
conştiinţe atât de obediente şi handicapate/lipsite grav, de orice rest de
morală!) – la toate nivelurile învăţământului actual, a acţiunii “Impostura naţională şi globalistă”, a
sclavagismului intelectual, prin extirparea sau marginalizarea brutală a
valorilor autentice, şi promovarea nulităţilor servile, perfect adaptate la a
deveni gardienii şi călăii, cinici şi sadici, ai celor pe care-i înlocuiesc,
întru trimful nonvalorii naţionale şi mondiale! Non/Anti-Axiologia Rediviva! – …“curat întru samsara”!
…Pentru ca,
dincolo de şcoală, să se obţină lipsa totală de profesionalism, care înlesneşte
şi întreţine, perfect, şantajul şi corupţia şi haosul social-moral, întru
Gloria…PĂPUŞARILOR (României şi Lumii:
să ne detaşăm, încât să privim către “competenţa distructivă” a lui …Jeffrey
Franks sau “inteligenţa” şi moralitatea unor lideri mondiali, precum Clinton,
Bush, Berlusconi, Sarkozy sau… D.T.K.-ul FMI-ului! - …şi a atâtor altora,
ieşiţi “din aceeaşi fabrică” de obrăznicie şi agresivitate impostural-infernală!
…Întru triumful
hărţuirii, supravegherii draconice şi, în cele din urmă, al arestării Duhului
(din cărţi, din biserici/religie – “ecumenismul” masonic fiind principala cale de năuceală spirituală terestră!, din mass media
etc. – până la “mântuirea” prin
mancurtizare şi îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observaţie
tipografiile/bisericeşti,/arhivele,/conţinutul predicilor,/cântecelor,/al
educaţiei religioase,/dar şi cel al ceremoniilor/de înmormântare…” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu, p. 38). Şi,
evident, nu sunt sub supraveghere continuă doar “predicile bisericeşti”, ci sunt urmărite, cu înverşunare necruţătoare,
şi cursurile-“predici”, de la
catedrele de orice specialitate, din licee şi universităţi…Orice instituţie are
camere de supraveghere, iar distrugerea intimităţii, a nevoilor libertăţii
Duhului s-au dovedit (prin Big Brother-ul
mondialist) cumplite hiperbole: ceea ce, în comunismul stalinist, era doar
testare a Estului European - prin globalism - devine “Poliţia Terrei”! Comunismo-stalinismul
a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUŞIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”,
în lagărele şi temniţele României Crucificate), pentru ca în veacul XXI, “mengelii” omenirii să aibă curajul de a ieşi…întru aplicarea
terestră a celor învăţate, testate şi “reuşite”, în special în “poligonul românesc”.
…Fireşte, zona
spirituală cel mai greu de învins este aceea religioasă ( a se vedea, în zilele
nostre, “experimental lui Moise din Buzău, cu “scoaterea icoanelor din mediul
public”) – de aceea, şi conţinutul agresiv mai mare, în ce-i priveşte pe
“activiştii” de serviciu (dar saurienii, bolnavi de agramatism, ai politicii stalinist-globaliste, “miros”
faptul că lupta este nu izolată, ci…cu “gemenii
Duhului – “cultura” provenind
din placenta “cultului”!): “Din
lipsa muncii culturale /asociaţii religioase, mai ales Oastea/Domnului, care sub
influenţa religiei/atrăgea masele largi ale ţărănimii/muncitoare pe calea
bisericii/şi abonamentele erau tot religioase…” (cf. Cultul liber, p. 39). A se observa că
sintagma “abonamente religioase” nu caracterizează limbajul stalinist
(pseudo-revolut…), ci cel al globalismului
ecumenist, unde, spre pildă, la bisericile
scientologice şi umaniste, se
intră pe bază de…ABONAMENT!!!
…De la
înălţimea “Porţii Raiului” (“Sus
la poarta Raiului” – metafora
incipitului de volum, însemnând perspectiva normalităţii sacrale, de dincolo de
“tusea
muscălească” – cf. Taximetrie,
p. 7 – “taxiul” fiind “vehicolul
provizoriu” poetic, precum “luntrea lui
Charon” - pentru dobândirea PERSPECTIVEI
ASUPRA ISTORIEI UMANITĂŢII!), precum şi a “plămânilor”, sufocaţi de istorie şi de interdicţiile adevărului
istoric - se “scuipă adevăruri” (“alte versuri negre şi parşive/îşi trimit
plămânii/la plimbare/scuipă adevăruri”). Pe lângă şi complementar cu cele care ţin de
asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea şi desfiinţarea Misiunii de Ravvi (“…la
anu' poate vreo cruce/servind drept material didactic” – Angusta, Sfântă Tristeţe, p. 9 – “angusta” sugerând, dublu: şi “augusta”, Imperiala şi Demiurgica Misiune a Învăţătorului Hristic - dar, pe
cealaltă faţă a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Şarpele Înţelepciunii: “Să
fiţi înţelepţi precum şerpii şi blânzi precum porumbeii”, se adresează
Hristos, către Sfinţii Apostoli, trimişi întru Misiune!) – se produce
catastrofa continuităţii generaţiilor, cu automatisme fie tiranice, fie
înregimentat-iresponsabile: “Recrutarea elevilor se va face/prin grija
organizaţiilor de partid/sindicate şi a conducerilor de întreprinderi,
instituţii…” – ieri, pentru a striga: “Stalin şi poporul rus
libertate/ne-au adus…”, azi, pentru a slăvi Unicul Partid, dimpreună şi
în frunte cu, neînvins…Cârmaciul său “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”…
- declară ţuţerul Traian Ungureanu…: ”are mama trei căţei,/cine-i pupă-n cur pe
ei?” – cf. Chirilice, p.
20).
…Şi, pentru a
linişti spiritele neliniştite ori cârtitoare, vom zice că, şi stalinismul
dejist (şi, parţial, ceauşist), şi americanismul globalist, au “glorioase
realizări” : “glorioasa Armată Roşie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul”
(că-i trebuia!, ca şi bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M.
Kogălniceanu, ce importanţă mai are?!), sau: “nu poţi fi comunist (n.n.: azi, globalist!) /adevărat/nu poţi îndeplini sarcini bune/de
răspundere/-fără a învăţa (n.n.: azi, după manualele alternative,
care-ţi distrug discernământul şi identitatea multimilenară!)/-fără a studia (n.n.:
ieri, cât de intangibilă era Armata Sovietică, binecuvântată de “Ţarii
Kremlinului” - azi, cât de deştept şi
invincibil e americanul, binecuvântat să crape, din ordinul Casei Albe şi
a…petroliştilor şi negustorilor de armament!)… - cf. Tov
(1), p. 10.
…Şi, pentru că
nu e nicio diferenţă esenţială, între o
ocupaţie şi…următoarea, poporul român, după ce şi-a rupt palmele ovaţionând tot
ce i-a stat în faţa ochilor, adoarme, ostenit de atâta…paradă! … - uitând că ar
mai fi o a treia soluţie:
să-şi construiască şi rezolve SINGUR destinul, nici după indicaţii de la Kremlin, nici de la Casa Albă, ci
din…mintea şi bunul-simţ şi din geniul lui…tustrele anesteziate, azi: “Nu-i
nevoie de educaţie/ne-am săturat de ştiinţă/dar ne trebuie docilitatea…/…Este
nevoie de şefi şi/de sclavi……….” (cf. Lumina vine de la Răsărit, p. 83).
…Şi asta, TOTDEAUNA!
…În definitiv,
lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut şi incomentabil): este…”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a tot sabotat-o (pe
“doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei…Va mai reuşi, oare
- din nou şi din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăliga să explodeze”,
şi să devenim, în mic, ceea ce China este în mare: o existenţă terestră nu doar remarcabilă (deci, bună de furat şi de
sclavaj…”modern”!), ci şi respectabilă, dacă nu chiar temută…?!
…Tot istoria, ca fiind “urmele paşilor Lui Dumnezeu pe
Pământ”, îşi va spune ultimul cuvânt, şi în ce priveşte România, şi în
ce priveşte avertismentele, extrem de grave şi intelligent încifrate, ale lui DAN SANDU. …Un lucru rămâne, însă,
cert: dacă, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligenţă şi rafinată
intuiţie, precum este şi DAN SANDU -
simt nevoia, din nou, iar şi iar, să încifreze (ca pe vremurile considerate,
naiv, ca…”definitiv revolute”!), pentru
a nu le fi azvârlite cărţile în cel mai groaznic coş “cenzurativ” (“coşul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu…”political correctness”!...şi, azi, ştim, din “cazul Eminescu”,
“cazul Blaga“, “cazul Radu Gyr”, “cazul Dan Botta” etc. etc. - cât de îngrozitor de eficiente sunt aceste
metode ale “asasinatului în viaţă”!)
– înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja ne-au cuprins şi lucrează (cum
altfel decât îndârjit-distructiv!), asupra fiinţei şi fibrei personalităţii
noastre! “Deşteaptă-te, omule!” - …sau, dacă istoria rămâne un dat
implacabil, “samsaric-renăscător” –
“NAŞTERE-MOARTE-RENAŞTERE” (de fapt, stimulat de forţe
occult-infernale terestre, să re-nască şi să prolifereze şi să se fortifice
- aparent… întru veşnicie!) care trebuie
judecat în toată complexitatea lui şi “la rece”: “Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii”
…şi ai destinului impus de alţii, mereu de alţii…şi nu mai…“vegetaţi blandianic”!
…Altfel…ia ascultaţi ce scrie autorul, pe Coperta a IV-a: “…addig kell utni az olahot a mig var csepeg
csontjabal…” (ADICĂ): “…valahul
trebuie atâta bătut, până îi curge sânge din ciolan…”.
Mda. Chiar aşa! De AICI încolo (dacă nu vom fi atenţi) va începe, prin Tragedia Uitării – TRAGEDIA NEAMULUI ŞI A OMENIRII – …CĂLĂII
LUMII (MEREU...”RE-NĂSCUŢI”!) ABIA
AŞTEAPTĂ!!!.
…Altfel…ia ascultaţi ce scrie autorul, pe Coperta a IV-a: “…addig kell utni az olahot a mig var csepeg
csontjabal…” (ADICĂ): “…valahul
trebuie atâta bătut, până îi curge sânge din ciolan…”.
Mda. Chiar aşa! De AICI încolo (dacă nu vom fi atenţi) va începe, prin Tragedia Uitării – TRAGEDIA NEAMULUI ŞI A OMENIRII – …CĂLĂII
LUMII (MEREU...”RE-NĂSCUŢI”!) ABIA
AŞTEAPTĂ!!!.
prof. dr. Adrian Botez
[1]
-Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului
Scriitorilor, Bacău, 2011.
[2]
- „Oana
Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie 1936, România),
este scriitoare şi fostă deţinută politică, aflată în exil în Franţa,
unde locuieşte din anii 1980.
Oana Orlea este pseudonimul literar al
Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Constantin "Bâzu"
Cantacuzino şi a Ancăi Diamandy. Este
nepoata prin alianţă a lui George Enescu şi legatara sa testamentară.
În 1952, la numai 16 ani, ca elevă in clasa
a X-a, este arestată şi condamnată la patru ani de închisoare, sub acuzaţia de
complot şi acţiune subversivă împotriva statului, pentru că a distribuit
manifeste anticomuniste şi execută pedeapsa de închisoare până în 1954. În această perioadă fost deţinută la Văcăreşti, la
Jilava, într-un lagăr de muncă la Pipera, în croitoria puşcăriei Târgşor, în
puşcăria de la Mislea, la Malmaison etc.
În timp ce Oana se afla în
închisoare, George Enescu este invitat de primul ministru Petru Groza să
susţină un concert la Bucureşti. Enescu respinge această invitaţie atâta vreme
cât Oana nu va fi eliberată de acest regim.
După ce a ieşit din
închisoare, nu i s-a permis să-şi continue studiile şi a trebuit să-şi câştige
existenţa ca sudor pe şantier, ca taxator de autobuz, să spele pe cap clientele
unui coafor. A fost mereu supravegheată de Securitate şi, în 1960, a fost
arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al
BNR.
În perioada de relativă
deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reuşit să publice
şapte cărţi - proze scurte şi romane - sub pseudonimul Oana Orlea.
În anul 1980 se stabileşte
în Franţa.
Cele îndurate în
închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografică despre tinereţea sa
furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea îşi semnează cărţile cu
numele său de căsătorie, Oana Orlea” – cf. Orlea, Oana, "Ia-ţi
boarfele şi mişcă!!" - interviu realizat de Mariana Marin, Editura Cartea
Românească, Bucureşti şi cf. wikipedia.